Cunoscut, foarte cunoscut

Am mai trecut pe aici, demult

La început era totul mai colorat

Sau eram eu prea orbit și nu am observat

Vad o bancă, aceași bancă

Pe care o vedeam mereu ca pe o poartă

O poartă dintre lumi, o poartă fără zimți

Dintre lumea celor ce iubesc și a celor ce sunt doar iubiți

Eu? Eu am crezut cu fermă convingere

Că sunt în prima jumătate de origine

Dar se pare că mă înșel adesea

Cum m-am înșelat și în privința ei

A cui? Nici eu nu știu exact

Sau poate e mult prea complicat

Sau poate nici nu vreau cu adevărat

Cunoscut, atât de cunoscut

Și cad în gol, un gol plin cu momente

Momente cenușii, fiind mai mult absente

Momente ce s-au vrut a fi uitate

Dar cum să uiți ceva ce face din tine parte?

Simt miros de parfum...

Foarte cunoscut, e lavandă presupun

Un amestec morbid de „Tu și cu mine”

Lăsat în urma timpului ce stă și nu mai vine

Cad în fața unui bloc, mă-ndrept spre un perete

Aud surd discutii nesfârșite pe trepte

Aud și-un „te iubesc”

Pare cunoscut, dar nu îmi amintesc

Cu fiecare pas făcut, cu greu apasă-n piept

Petalele unui trandafir uitat într-un deșert

Deșert de agonie, dar dus într-un extaz

Prefăcută-n apă, căzând de pe obraz

Pe masă au rămas aceleași lucruri

Cheile, foi, caiete și zeci de mii de visuri

Printre toate am lăsat... sper să o citești cândva

Pentru mine reprezintă tot, pentru restul o hârtie printre alte câteva

Scuze pentru lacrimi ce s-au scurs

Scuze pentru pierderea unui nou apus

Scuze pentru atât de multe scuze

Am scris aici ce nu-mi ieșea pe buze

Iarăși cad în gol, acum ajung pe bancă

Pe care o vedeam mereu ca pe o poartă

O poartă dintre lumi, o poartă ce separă

Lumea mea de fosta lumea a noastră.

Acum plec, dar parcă am uitat

De acest loc, de tot ce s-a întâmplat

Cunoscut, atât de cunoscut

O amintire vagă a tot ce am pierdut...