Cine e omul din oglindă?

Păi...

E omul care știe totul despre mine,

E omul care a știut când nu am fost bine,

E omul ce-mi zâmbește când nimeni nu o face,

E omul care știe ce urăsc și ce îmi place.

Acest om mă ajută să devin un om mai bun;

Să știu ce îmi doresc, să știu ce să compun.

Chiar acum,

Când mă uit în oglindă și îl privesc,

Sunt mândru de el și îi zâmbesc.

Atâtea nopți, atât de multe nopți...

În care n-am crezut, dar el a zis „Ba poți!”

Atâtea zile, atât de multe zile...

O mie de îndoieli și tot sunt prea puține.

În fine,

Acest om a fost numit un „insensibil însetat de iubire”

Ce nu știa decât să profite de iubirea oferită în neștire,

Dar, totuși, cum să iubescă pe alții când el abia se iubește pe sine.

Acest om a fost numit „artist”

A fost descris „prea fericit” când el era prea trist,

Însă nimănui nu a zis,

Acestui om nu îi place să vorbească de el la superlativ,

Nu îi place să arunce vorbe în vânt fără motiv,

Sau complimente fără sens,

Lui, lui vreau să-i mulțumesc!

Poezia asta e despre el sau despre mine,

Despre cel ce caută palatul în ruine,

Despre acest „impasibil”

Ce se pronunță a fi de multe ori sensibil...