Stătea într-o zi pe bancă,

Frumoasă!

Doamne, ce ochi avea, ce buze,

Ce tot!

Eu aș iubi-o, dar nu-s sigur

Dacă pot,

Pe cât ar merita...

Am prefăcut sentimente în cuvinte,

Vers cu vers

Tu ia-le și aruncă-le în nesfârșita

Mare.

Sau dacă nu, tu fă-le stele

În univers.

Ascunse, iubitoare...

Într-o notă personală...

Privit de ochi,

Ce nu știau a privi

Iubit de-un suflet,

Ce nu știa a iubi.

Și nici nu o va face