Cuvintele-s puține, dar știi că sunt integru

Am început să-mi desenez iubirea-n alb și negru.

O desenez confuză în care se confruntă,

Cu un cântec sublim în care nu se cântă.

Și-al nostru cântec falnic nu-i ca altădată

Acum e de vioară ușor dezacordată.

Dar poate ai uitat, scuze, ți-am amintit

Până și când spuneai un "te iubesc!" șoptit.

Iar e joi, 3 dimineața și totu-i ca într-un vis.

Subjugat de amintiri, am terminat de scris.

Și împachetez scrisoarea, așteaptă doar un pic!

Ca să-ți livreze poștașul dragostea mea în plic...