.5

Parfumul unei toamne....

de Filip Valentin

A mai trecut o toamnă.

Și iarăși mă gândesc,

Că nu-i moment mai bun

În care să iubesc...

A mai trecut o toamnă.

Și frunzele căzând,

Sărutându-te adesea

Pe obrazul tău plăpând

În brațe mi te arunci

Totul e atât de frumos

Și se aude încet atunci

Ciripit armonios

Timpul parcă s-a oprit

Mă privești încrezător

Sub un tainic chicotit

Mă săruți cu foc și dor

Vântul toamnei bate agale,

Păru-ți galben fluturând,

Și-ai căzut din sărutare

Pe al meu piept, încet, râzând..

Și-ți vorbesc apăsător

Tot ce n-am putut vorbi

Tu mă crezi un visător

Că eu n-aș putea iubi

-Și în versuri de te-aș pune,

Și poet de-aș vrea să fiu,

Nu-s suficient de bune

Ca să pot să te descriu

Însă ziua aceasta apune...

Seara vine peste noi

Soarele pe față-ți pune

Călduroase raze moi

Vedem luna încet cum crește

Dansând lent în fața sorții

Iubindu-ne nebunește

Până la sfârșitul nopții

Când ne despărțim privirea

Dragostea iar mă condamnă,

Să rămân cu amintirea

Dulcelui parfum de toamnă...

                                                                                                  13.10.'21

Înapoi la lista de poezii