Ai cules un trandafir,

Nu-i deloc unul perfect

Însă cu un singur zâmbet

I-ai ascuns orice defect

Acest roșu trandafir

Te iubește fără seamă.

Dar alegi să îl iubești

Doar atunci când el te cheamă.

-Te privesc, tu mă privești

Te sărut printre petale

Mă gândesc, tu te gândești

Să alegi o altă floare

Doritor fiind din fire

De momente întregi cu tine

Nu doar de niște fărâme,

Doar fărâme de iubire

A încercat dar fără rost

Să fie un trandafir alb

Însă atunci când ea venea

El pe loc se înroșea.

El tânjea după iubire

Și ea, dar nu după a lui

De asta cădeau mereu

Petalele trandafirului

-Atunci când sunt lângă tine

Mâine e mult prea departe

Hai sa ne iubim de parcă

Asta e ultima noapte,

-Tu iubite trandafir,

De ce tot te ofilesti?

-Pentru că mă rupi în două

Doar atunci când mă privești

Și cădeau petalele,

Căte una, două...

Și plecă și ea

Și începu să plouă

Se ofilea ușor.

Lumina încet s-a stins

Și căzu ultima petală

A trandafirului

De un roșu prea aprins...